## Mucegaiul și inima
Cineva se mută într-o casă veche și frumoasă — o chirie cu „o mică problemă de umiditate” — sau începe să lucreze într-un birou la subsol cu acel miros vag de mucegai pe care nimeni nu îl bagă in seamă. Câteva luni mai târziu, inima începe să facă lucruri ciudate. Extrasistole în repaus. O serie de bătăi neregulate noaptea. Puls de 110 stând pe canapea.
Cardiologul nu găsește nimic. ORL-istul nu găsește nimic. Dar poate că pata aceea neagră din colțul tavanului are ceva de a face cu asta.
## Mucegai și micotoxine
„Mucegaiul toxic” este un termen larg pentru câteva specii de fungi care pot apărea în interiorul clădirilor — inclusiv cel de culoare neagră numit popular „mucegai negru”, plus alte câteva rude apropiate — care cresc pe materiale de construcție umede și eliberează substanțe nocive cât trăiesc și după ce mor. Nu orice mucegai este periculos. Dar acolo unde apa stă unde nu trebuie, speciile mai problematice tind să preia controlul.
Mucegaiul nu are nevoie de o inundație ca să se instaleze. O scurgere lentă la acoperiș, o țeavă care „transpiră” în spatele unui perete, condensul dintr-o baie prost ventilată, un subsol din care urcă umezeala prin podea — orice astfel de situație îi oferă o casă. Și odată instalat, mucegaiul are răbdare. Poate trăi ani întregi în spatele unui perete care arată impecabil din exterior, eliberând spori și fragmente în aerul din casă de fiecare dată când pornește centrala sau aerul condiționat.
Locurile unde se ascunde sunt obișnuite și liniștite.
– În pereți, în spatele tapetului, sub linoleum, deasupra plăcilor de tavan fals, în cavitățile cu izolație care a fost vreodată udă.
– În mobilier, mai ales canapele, saltele și fotolii care au stat într-un subsol umed sau au prins o inundație — materialul exterior se usucă, dar buretele și lemnul din interior pot adăposti colonii ani de zile.
– În haine, lenjerie de pat și cărți care au absorbit umiditate într-o casă anterioară și nu au fost niciodată curățate cum trebuie.
– În sistemele de aer condiționat sau ventilație, de unde sporii ajung în fiecare cameră. Chiar și după ce stricăciunile vizibile sunt reparate, particulele pot rămâne pe suprafețele moi și pot călători cu lucrurile dintr-o casă în alta.
Micotoxinele sunt „armele chimice” fabricate de mucegaiurile toxice. Sunt molecule mici și extraordinar de stabile — detergentul și produsele de curățare obișnuite nu le distrug. Există multe tipuri de micotoxine, fiecare cu propriul profil, dar toate au tendința de a se depozita în țesutul gras și de a perturba modul în care corpul produce energie și își reglează nervii, hormonii și sistemul imunitar. Spre deosebire de spori, micotoxinele nu sunt vii. Poți curăța fiecare spor dintr-o cameră, iar toxinele tot vor fi acolo, lipite de praf, fibre și materiale poroase, așteptând să fie inhalate sau atinse.
De aceea o „problemă de mucegai” rar se rezolvă deschizând o fereastră sau ștergând un perete. Mucegaiul în sine este o problemă. Substanțele pe care le lasă în urmă sunt o altă problemă — și inima poate reacționa la oricare dintre ele.
> „Micotoxinele produse de mucegaiurile periculoase sunt neurotixice”
## CIRS
O afecțiune frecvent intalnita la persoanele care sunt sau au fost intoxicate cu mucegai este CIRS.
CIRS vine de la Chronic Inflammatory Response Syndrome — Sindromul Răspunsului Inflamator Cronic. Termenul a fost introdus de Dr. Ritchie Shoemaker pentru a descrie o boală complexă, declanșată de biotoxine, care afectează mai multe sisteme ale corpului, refuză să se vindece de la sine și continuă chiar și după ce expunerea la toxine s-a oprit.
Declanșatorul este de obicei mucegaiul dintr-o clădire cu probleme de apă, dar pot fi și alte biotoxine. Persoanele predispuse genetic nu reușesc să elimine bine aceste toxine. Sistemul imunitar continuă să tragă alarme. Inflamația nu se mai oprește.
Mulți oameni au anumite variante genetice (haplotipuri HLA-DR) care fac eliminarea biotoxinelor ineficientă. La aceste persoane, sistemul imunitar nu reușește să marcheze corect micotoxinele pentru a fi eliminate.
Asta explică de ce, într-o clădire cu mucegai, doar unii dintre locatari se îmbolnăvesc, iar alții par neafectați.
Toxinele continuă să circule. Semnalele inflamatorii continuă să se declanșeze. Simptomele se acumulează luni sau ani după ce expunerea s-a încheiat.
## Cum ajung micotoxinele la inimă
Micotoxinele sunt molecule toxice. Trec prin membranele celulelor. Se acumulează în țesutul gras. Se depun în organe. Și ajung la inimă pe mai multe căi în același timp.
– Afectează producția de energie la nivel mitocondrial
– Strică semnalizarea electrică.
– Deturnează sistemul nervos autinom.
– Inflamează vasele de sânge.
## Inflamația care nu se mai oprește
Inflamația normală este ca un puls — urcă, atinge un vârf, apoi scade. În CIRS, vârful se transformă într-un platou.
Inima stă luni întregi în această „baie inflamatorie”. Sistemul electric, mușchiul atrial, vasele coronare — toate sunt expuse, în liniște, unui atac continuu de intensitate scăzută. Poate de aceea palpitațiile din CIRS se simt diferit față de cele din anxietate sau față de cele din boli structurale ale inimii. Tiparul este haotic, se mută dintr-un loc în altul, și nu răspunde la tratamentele cardiace obișnuite.
## Și locuința face parte din diagnostic
Aici CIRS este diferită de alte boli. Pacientul nu este singurul „suspect” pentru că și clădirea trebuie investigată.
Clădirile cu probleme de apă sunt mici ecosisteme. Diferite specii de mucegai, bacterii și acarieni își aduc fiecare propria contribuție la poluarea biologică din interior. Rezultatul este un cocktail chimic pe care niciun test nu îl poate prinde complet.
Există analize specializate ale prafului din locuință, care pot da o măsură obiectivă a nivelului de contaminare. Mai multe laboratoare oferă astfel de teste; un specialist familiarizat cu domeniul sau un profesionist în construcții poate ajuta.
E o idee bună să testezi clădirea înainte de a investi luni de zile în analize medicale. Dacă mediul continuă să alimenteze boala, investigarea se va învârti în cerc.
## Cum arată boala dincolo de inimă
CIRS este rareori doar o problemă cardiacă. De obicei, apar și:
– Oboseală pe care somnul nu o repară
– Ceață mintală, dificultăți de a găsi cuvinte, probleme de organizare
– Șocuri electrostatice frecvente, sensibilitate neobișnuită la lumină, dureri de cap ca niște înțepături
– Congestie a sinusurilor, secreții pe gât, tuse cronică
– Crampe musculare, dureri articulare care se mută
– Sete neobișnuită și urinare frecventă
– Schimbări bruște de dispoziție, anxietate, senzație de lipsă de aer
– Reglare proastă a temperaturii corpului, transpirații nocturne
– Sensibilități noi la alimente, reacții asemănătoare cu cele provocate de histamină
– Amorțeli, furnicături, tremurături
## Un test simplu pentru un prim semnal
Testul Visual Contrast Sensitivity (sensibilitatea vizuală la contrast) este o modalitate rapidă și ieftină de a obține un prim indiciu. Inflamația provocată de biotoxine pare să afecteze felul în care ochiul distinge nuanțele de gri. Testul nu pune singur un diagnostic, dar dacă rezultatul este clar bun, e mai puțin probabil să fie vorba de o boală provocată de biotoxine, iar dacă este clar slab, este un motiv solid să cauți mai departe.
Merită făcut înainte de a comanda analize scumpe. Există o variantă online gratuită la [vcstest.com](https://www.vcstest.com/), deși varianta din cabinetul medicului este mai exactă. La final îți va cere o donație, dar la primul test este opțională.
## Analize care merită făcute
Setul de analize pentru boala de mucegai este neobișnuit, iar majoritatea doctorilor nu le vor cere fără o solicitare specifică. Un medic care cunoaște domeniul va verifica de obicei:
– Câțiva markeri ai inflamației cronice care tind să rămână crescuți în această boală
– Câțiva hormoni de reglare care adesea sunt scăzuți și explică simptome ca ceața mintală, oboseala și setea neobișnuită
– Un test genetic care arată dacă sistemul imunitar are dificultăți în eliminarea biotoxinelor
– Un test din nas pentru bacterii rezistente care pot întreține ciclul inflamator
Setul complet nu este ieftin. Dar câteva analize făcute la început pot îndruma investigația în direcția corectă și pot economisi luni de ghicit.
## Protocolul Shoemaker
Există o cale clară de tratament pentru boala de mucegai — protocolul Shoemaker — un proces cu pași în ordine, dezvoltat de Dr. Ritchie Shoemaker pe baza a zeci de ani de practică clinică, iar pentru mulți oameni funcționează. Pe scurt: ieși din mediul contaminat, folosește (binders) care leagă toxinele care încă circulă în corp, tratează bacteriile rezistente din nas, calmează inflamația și aduci treptat hormonii de reglare la normal. Fiecare pas are propriile analize, propriul obiectiv și propria ordine. Săritul peste pași tinde să blocheze tot lanțul.
Nu toată lumea suportă protocolul complet și nu toată lumea are nevoie de fiecare etapă. Unii pacienți se simt clar mai bine cu abordări mai naturale sau integrative — cărbune activ, argilă bentonită, chlorella, suport pentru glutation, saună, antimicrobiene nazale pe bază de uleiuri esențiale, „binders” precum pectina de citrice modificată. Atenție la căile prin care corpul elimină toxinele, înainte de a forța detoxifierea. Aceste abordări sunt mai blânde, mai lente și mai puțin studiate, dar pentru anumite persoane sunt cele care, în final, fac diferența.
Aceasta nu este o decizie de luat singur. Tratamentul CIRS — fie clasic Shoemaker, fie o variantă naturală, fie o combinație — are nevoie de un medic care chiar cunoaște subiectul. Majoritatea medicilor generaliști nu cunosc această problemă. Un medic certificat Shoemaker sau un specialist de medicină funcțională cu experiență reală în CIRS merită căutat.
Pentru o privire mai largă și mai nuanțată, cartea Dr. Neil Nathan — Toxic — este probabil cel mai bun loc unde să citești mai departe. Dr. Nathan lucrează cu cei mai bolnavi și mai sensibili pacienți, iar cartea acoperă atât cadrul Shoemaker, cât și ajustările necesare pentru oamenii care nu suportă o detoxifiere agresivă. Oricine ia în serios legătura dintre mucegai și inimă ar trebui să o citească.
Documentarul *Moldy* este disponibil gratuit subtitrat in română online la : https://sanatateancestrala.ro/mucegai/
sau in engleză : https://moldymovie.com/.
Acest documentar adună povești ale pacienților, interviuri cu specialiști și o privire practică asupra modului în care clădirile cu probleme îmbolnăvesc oamenii.
Mai multe informații despre mucegai și CIRS pot fi găsite la https://www.survivingmold.com/
Iata cateva intrebari utile in această situație. Cu cât sunt mai multe răspunsuri DA, cu atât e mai mare probabilitatea ca histamina si MCAS să contribuie la aritmiile si palpitatiile tale:
– În perioada în care au început aritmiile, ai locuit sau ai lucrat într-o clădire cu mucegai vizibil, pete de la apă, subsol inundat sau cu un miros persistent de mucegai?
– Palpitațiile sau extrasistolele au început sau s-au înrăutățit după ce te-ai mutat într-o casă, birou sau apartament nou?
– Simptomele cardiace se ameliorează vizibil când stai mai mult în aer liber, când călătorești sau când dormi câteva zile în altă parte?
– Te trezești obosit, ca și cum nu ai fi dormit deloc?
– Ai ceață mintală persistentă, dificultăți în a găsi cuvintele sau probleme de concentrare?
– Ai șocuri electrostatice mult mai des decât alți oameni?
– Ai o sensibilitate neobișnuită la lumina puternică sau zgomot?
– Ai o intoleranță la efort care s-a înrăutățit în timp, iar pulsul îți revine foarte greu după efort?
– Ai congestie cronică a sinusurilor, nas mereu infundat sau o tuse care nu trece niciodată complet?
– Te simți mai rău pe vreme umedă, în subsoluri sau după ploaie?
– Ai mai multe simptome neexplicate care afectează cel puțin trei sisteme ale corpului, pe care niciun medic specialist nu le-a legat între ele?
– Ai dezvoltat sensibilități noi la alimente, la substanțe chimice sau reacții tot mai puternice la parfumuri și produse de curățenie?
– Ai senzația de „lipsă de aer” sau dificultăți de respirație fără o explicație cardiacă sau pulmonară?
– Ai tremurături, amorțeli, furnicături sau senzații „electrice” în mâini și picioare?
– Alte persoane din aceeași clădire — familie, colegi de muncă — au simptome cronice neexplicate?